Bătrânul şi ploaia

Zen

Era odata un tibetan care plecase de unul singur spre o manastire ridicata in varf de munte. Pe drum l-a prins o ploaie cu fulgere si tunete.

Omul a gasit un han unde sa se adaposteasca abia dupa ce s-a lasat intunericul. A schimbat cateva vorbe cu stapanul locului, a mancat ceva si s-a dus la culcare. Dar nici nu s-a luminat bine de ziua si calatorul era gata de plecare.

Hangiul s-a uitat pe fereastra, a vazut cum toarna cu galeata si a spus:

– Unde te duci, omule, pe vremea asta? E prapad, n-o sa apuci sa ajungi nici pana la urmatorul han, daramite sus pe munte!

Drumetul a deschis usa si i-a raspuns din prag:

– Nu-ti face griji. Sufletul meu a ajuns demult acolo, asa ca picioarelor mele le este usor sa-l urmeze.

Atunci cand iti doresti ceva cu sufletul, dorinta e ca si implinita, nu trebuie decat s-o urmezi!

You may also like...