Despre autoapărare

Povestea

Un bun prieten de-al meu a venit cu ideea de crea un soi de Community of Practice unde, alături de alți intstructori și antrenori de Qwan Ki Do, să discutăm subiecte pe teme din Artele Marțiale sau din domeniile conexe și în aceasta manieră să putem beneficia cu toții de experiența adunată de noi în ultimii aproximativ 25 de ani. Un alt bun prieten (promotor desăvârșit) nu a mai stat pe gânduri și a organizat și moderat prima întrunire de acest fel în mediul virtual. Ideile menționate mai jos sunt în bună parte rezultate în urma acestui schimb de experiență și sunt prezentate în maniera în care am înțeles-o și pe care o simt eu ca fiind cea mai apropiată de credințele și cunoștințele mele.

Explicaţii adiţionale

Autoapărarea este un termen generic care, fară doar și poate, suferă atât de multe interpretări încât pentru fiecare persoană are conotații diferite. Mi-a rămas în minte un citat pe care l-am găsit cândva pe un website: „Autoapărarea este legitimă doar atunci când promovează bunăstarea socială”. De aceea, probabil, legitima apărare este interpretată în fiecare țară în mod diferit. Dar nu voi vorbi despre legitima apărare din 2 motive: nu sunt avocat și nici nu am vreun prieten sau amic (și cred că aici includ mai mult de 200 de persoane cu pregatire în Artele Marțiale) care să o fi invocat vreodată în instanță în România. Rămâne să împart cu cititorul opinia mea despre autoapărare, care cu siguranță nu reprezintă un adevăr etern și rămâne ceea ce este: o opinie.

O greşeală comun întâlnită

Privind în sălile de Arte Marțiale am obsevat că atunci când vorbim despre autoapărare ne referim aproape exclusiv la un set de tehnici care sunt executate atunci când un agresor ne aduce într-o anumită postură. De exemplu: „Ce faci când adversarul te prinde de mâini?” etc. Trebuie sa menționez că autoapărarea ca parte eminamente fizică este doar un capitol dintr-o carte a vieții care are zeci de mii de pagini. De cele mai multe ori acest capitol nu este cel mai important (decât într-un context limitat) și de aceea aș vrea să explorăm împreună și celelalte opțiuni.

Dezamăgirea

Elevul se antrenează sârguincios la capitolul autoapărare contra prinderilor de mâini. Instructorul de Arte Marțiale îl încurajează și îi explică că după un număr mare de repetări mișcările vor deveni un automatism, timpul de reacție și timpul de execuție se vor micșora, iar atunci cand va ajunge într-un caz real acesta va putea învinge. Întâmplător (sau nu), într-o seară la colțul blocului, apărut de nicăieri, un „oportunist” îi cere banii și îl prinde de mâini. Inima începe să-i bată cu putere și simte că mai are puțin și îi sare din piept. Tâmplele îi zvâcnesc iar mâinile nu îl mai ascultă și încep să tremure. Mintea nu izbutește să mai lege nici un gând. Speriat și rușinat și-a golit buzunarele după care a rămas nemișcat minute în șir cu toate că nu mai era nimeni lângă el. Apoi când lucrurile au revenit cât de cât la normal au început procesele de conștiință: “De ce nu am reacționat așa cum am repetat de 1000 de ori? Poate din cauză că era foarte târziu și eram obosit. Dar oare de ce nu l-am văzut când s-a apropiat? Probabil că era prea întuneric. La cât de mare era, bine că am scăpat cu viață!

Partea nevăzută

Există o posibilitate ca elevul din scurta povestire de mai sus să fi fost pregătit din punct de vedere fizic și tehnic. Cu toate acestea trinitatea nu era completă: TRUP, MINTE și SUFLET. Avea nevoie de toate trei dacă dorea să iși atingă obiectivul. Pregătirea mentală l-ar fi ajutat să nu se piardă cu firea și să analizeze posibilele scenarii și șansele lor de reușită într-o fracțiune de secundă. Pregătirea sufletească îl ajuta să depașească frica și să treacă peste momentul critic calm și liniștit. Dar de fapt, care era obiectivul lui în această situație? Să aplice tehnicile învățate la antrenament și să-și învinga adversarul? Să-i aplice „o corecție bună” ca să nu mai repete un astfel de gest reprobabil în viitor? Cel mai probabil elevul nici nu s-a gândit vreodată la asta. Iar când nu ai un obiectiv clar, acțiunile tale sunt precum o păpădie în bătaia vântului.

Obiectivul

În Artele Marțiale obiectivul principal este să te autoperfecționezi prin practică asiduă, să te autodepășești și să cauți mereu calea care te face sa fii mai bun. Mai bun astăzi decât ai fost ieri, mai bun mâine decât ești astăzi. În cazul autoapărării lucrurile stau diferit. Obiectivul autoapărării este simplu: să nu fim răniţi. Dacă judecăm din aceasta perspectivă elevul din povestea anterioară și-a atins obiectivul. Poate nu într-un mod optim și cu câteva cicatrici rămase în adâncul inimii, dar l-a atins. Poate că cititorul ar rămâne surprins dar sunt o mulțime de întâmplări similare care au ca protagoniști Maeștrii celebri de Arte Marțiale și care fără tăgadă, în mod conștient, au renunțat la bunuri pentru a evita o altercație fără sens. Au învins prin non-acțiune. Oare este posibil ca cea mai buna pregătire pentru autoapărare să nu includă deloc, sau să includă foarte puțin, Artele Marțiale și lupta?

Prevenţia

Ce poate fi mai eficient decât să rezolvi o situație chiar înainte de a se fi întâmplat? Dacă alegem să nu ne expunem la ore îndoielnice sau în zone riscante am rezolvat deja o parte din situațiile cu potențial periculos. Este aceasta autoapărare? Cu siguranță, DA! Dacă alegem să nu expunem în public obiecte scumpe care ar putea stârni invidia, reprezintă aceasta o formă de autoapărare? Fără nici un dubiu, DA! Autoapararea poate însemna și să nu începi o luptă, nu neaparat sa o termini tu! Dacă fiecare practicant al Artei Autoapărării pornește cu acest mindset cel mai probabil nu va avea nevoie să lupte. Trebuie doar să fim mereu prezenți și atenți (acel binecunoscut AWARENESS). Nu trebuie să fim paranoici, ci doar atenți!

Ego-ul

Bună parte din situațiile conflictuale care degenerează în violență fizică au la bază EGO-ul. Artele Marțiale prin natura lor crează oameni cu abilități speciale și implicit alimentează EGO-ul. Dacă o persoană te înjură, următorul pas (pentru o persoană echilibrată) nu este să îi aplice o colecție generoasă de lovituri de brațe și picioare pentru a corecta acest comportament. Dacă putem depăși momentul “Bă, tu știi cine sunt EU?” putem dezamorsa și evita conflictul în stadiile sale incipiente. Cel mai probabil noi știm cine suntem și în nici un caz nu avem nevoie de confirmare suplimentară de la necunoscuți. Să nu uităm că cel mai bun remediu pentru mânie este amânarea. Să îi dăm timp mâniei să se mistuie singură pentru a nu întuneca judecata (fie că este a noastră sau a potențialului adversar). Pe scurt, într-o manieră trilingvă și succintă am putea spune: EGO is NOT your AMIGO!

Responsabilitatea

Sunt cazuri (nu foarte multe) în care nu există altă cale decât lupta. Să presupunem că suntem cu soția și copiii. Deja complexitatea situației a crescut exponențial. Trebuie mereu să judecăm situația în raport cu contextul (cine este de față, unde sunt amplasate camerele de luat vederi, care sunt posibilele riscuri etc.) și totodată să cântărim responsabilitatea față de acțiunile noastre. Dacă culcăm la pământ toți potențialii adversari și o săptămână mai târziu suntem în spatele gratiilor, în 99% din cazuri înseamnă că am eșuat. Scopul Artelor Marțiale nu este doar să învățăm cum să luptăm ci și când să facem asta!

Antrenamentul fizic şi antrenamentrul tehnic

Artele Marțiale și cursurile de autoapărare se concentrează în primă fază pe atingerea unui nivel fizic și tehnic acceptabil pentru a face față unor atacuri din partea unor agresori neexperimentați. Practic, învățăm alfabetul și începem să formăm cuvinte iar mai apoi fraze complexe. Astfel ne însușim rețetele care ne scapă în 80%-90% din cazuri. Dar acesta nu este decât vârful iceberg-ului. Pentru a evita dezamăgirea trebuie să explicam clar învățăceilor că într-un caz real nu sunt încă pregatiți. Trebuie să antrenăm și aptitudinile non-fizice iar acestea sunt extrem de greu de dezvoltat în sala de antrenament.

Antrenamentul mental

Să fii mereu conștient de ceea ce se află în jurul tau! Aceasta este rutina care trebuie să intre în obișnuința noastră. Acel AWARENESS care ține mintea mereu trează într-o relaxare activă și ne ancorează în prezent (AICI ȘI ACUM!). Pe langă aceasta stare de prezență și atenție trebuie să antrenăm mintea să reacționeze prompt, pentru a dezamorsa conflictele în stare incipientă: “Bă, tu te uiți urât la mine?” ⇨ “Aaa, nici pomeneală, mi-am spart capul în liceu și am rămas cu o grimasă în sprânceană.” sau “De ce te uiți mă așa lung la prietena mea?” ⇨ “Păi mi s-a părut că seamănă cu o colegă de liceu și mă întrebam dacă n-o fi ea.” etc. Toate acestea le putem învăța făcând în permanență exerciții mentale. Există totuși un capitol generat de minte pe care îl depășim cu greu doar la nivel mental: FRICA. În multe din Școlile de Arte Marțiale tradiționale (și nu numai) remediul pentru frică era simplu: se forma un cerc din luptători și pe rând, unul câte unul intra în centru și trebuia să reziste în picioare timp de 5 minute. Colegii făceau tot ce le stătea în putință ca acest lucru să nu se întample. Și uite așa învingeai frica și puteai spune cu mândrie expresia: “Bătaie știu, că am mai luat!”. Mai în glumă, mai în serios, depășirea fricilor este o experiență personală și cred că fiecare este dator să găsească maniera potrivită pentru a conviețui cu acestea.

Sufletul

Dacă ar fi să încerc să sumarizez într-o singură propoziție, aș spune că sufletul are nevoie de iubire, împlinire și liniște. Poate, un prim obiectiv pentru oricare dintre noi ar putea fi să eliminăm neliniștea. Să conștientizăm și să întelegem tot ce ne macină, tot ce ne sperie, tot ce nu este în armonie cu noi și să încercăm să găsim o modalitate de a face pace cu noi înșine. Cât despre împlinire, rețeta care funcționează la majoritatea oamenilor bine intenționați este să facă parte din ceva cu mult mai mare decât ei. Proiecte care îi ajută pe semenii lor să fie mai buni și să treacă peste situațiile defavorabile. Despre iubire nu pot spune decât atât: dacă este acordată și primită necondiționat capătă o latură divină. Cu siguranță atunci când ești fericit, împăcat și liniștit poți aborda orice situație la maximum de potențial!

În loc de încheiere

Cele scrise mai sus sintetizează într-o manieră personală convingerile și înțelegerea mea actuală despre autoapărare. Speranța mea este ca opiniile enumerate anterior să deschidă porți ale gândirii și în acest fel cititorul să descopere perspective poate neexplorate, care la un moment dat să îi fie de ajutor. Le mulțumesc pe această cale Maestrului, Antrenorilor, Instructorilor și Prietenilor mei care au mers și merg alături de mine pe frumoasa cale a Artelor Marțiale.

You may also like...

%d blogeri au apreciat: